Managementul resurselor de confruntare cu stresul la varsta a treia

„Modelului tranzactional al stresului” (Lazarus si Folkman,1984, 1986, 1991) evidentiaza importanta „elementului cognitiv”, de evaluare si anticipare, atat a „situatiei stresante (evenimentului psihotraumatizant), a propriilor resurse/capacitati” angajate in lupta cu stresul, cat si a „strategiilor” utilizate pentru a-l reduce. In acest studiu, realizat pe un esantionde 143 de varstnici romani (cu o medie de varsta de 68 de ani), ne propunem sa analizam modalitati specifice de utilizare a „resurselor/capacitatilor” de confruntare cu stresul la aceasta grupa de varsta. Rezultatele obtinute ne arata ca „resursele cognitive” sunt cele care contribuie la mentinerea unei „imagini de sine“ pozitive, cu efecte benefice asupra eficientei „integrarii sociale”, printr-o corecta evaluare a intensitatii si consecintelor „evenimentelor stresante”. Resursele cognitive sunt inalt valorizate de varstnicii studiati (fiind chiar usor supradimensionate in autoevaluare). Ele sunt percepute si ca principalele capacitati pe care conteaza acestia in infruntarea evenimentelor psihotraumatizante. Varstnicii studiati asociaza in principal resursele cognitive cu cele „sociale” si „fizice”, mai putin cu cele „emotionale” si deloc cu cele „spiritual-filozofice”. „Resursele fizice” sunt si ele puternic valorizate, fiind insa in mod realist apreciate ca mai putin reprezentative. Resursele cognitive influenteaza si sunt influentate atat de „evenimentele stresante” (ca variabile ale situatiei), de „integrarea sociala” (ca scop si efect al procesului adaptativ), de „anxietatea ca stare” (ca reactie directa la evenimentul stresant), cat si de „anxietatea ca trasatura” si „multumirea de sine” (ca principale „variabile mediatoare” intre evenimentul stresant si reactia la stres).