Efectele stressului aspupra sistemului imunitar

Termeni ca psihoimunologie sau psihoneuroimunologie sunt folositi frecvent. Stresul reprezinta reactia organismului la stimuli care perturba echilibrul sau homeostazia. Psihoneuroimunologia cuprinde psihologia, imunologia si neurostiintele, care contribuie la elucidarea interactiunilor dintre sistemul nervos, sistemul endocrin si psihic. Acesta este un domeniu de cercetare unde s-au stabilit corelatii intre stres, depresie si sistemul imun. Psihoterapia si terapia comportamentala sunt utile acestor pacienti. Cuvinte-cheie: tulburari imune induse de stres, sistemul imun, markeri biologici Relatiile sistem nervos central - sistem imun depasesc cadrul euristic al psihopatologiei, intersectand laturile pragmatice - diagnostic si tratament. Termenul de psihoimunologie dateaza de aproximativ trei decenii. Se cunoaste relatia stimul – hipotalamus – hipofiza – corticosuprarenala – sistem imun. Sinteza corticosteroizilor duce la supresia raspunsului imun. Majoritatea cercetatorilor considera stresul ca fiind unul dintre cei mai importanti factori de risc. Stresul a aparut odata cu omul si il insoteste pretutindeni. Factorii stresanti nu pot fi apreciati decat in functie de reactia de raspuns a organismului. Stresul psihic reuneste factori comportamentali si sociali. Problema relatiilor dintre stres, sistemul nervos si imunitate constituie un domeniu (psihoneuroimunologie) care necesita a fi explorat in continuare. Despre efectele stresului psihic asupra imunitatii dispunem de informatii mai ales din experimente pe animale. Cartile de imunologie clinica nu contin astfel de subiecte. Stresul este asociat cu imunosupresia. Un numar de neuropeptide prezente in creier au fost implicate in sindromul de stres, in mecanismele de control ale homeostaziei imune. Descoperirea faptului ca interleukinele pot afecta atat sistemul nervos central, cat si functiile sistemului imun fundamentaza conceptul conexiunii sistem nervos - sistem imun. Glandele endocrine influenteaza efectorii imunitatii. Factorii psihoemotionali (starea depresiva) afecteaza functia imuna a organismului. Pentru o interpretare corecta a testelor imunologice, trebuie sa avem in vedere angajarea imuna a organismului in conditii de stres. Pentru aceasta este util studiul profilului personalitatii pacientului care solicita investigatii de laborator. (ex. testul tolerantei la frustrare)(1-3). Datorita perfectionarii tehnicilor de investigatie imunologica in conditiile stadiului actual de dezvoltare, cercetarile imunologice au progresat enorm. Exista unele tipuri de personalitate mai predispuse la anumite afectiuni. Astazi, rolul factorilor psihici in declansarea bolilor imunalergice nu mai este contestat de niciun autor. Se cunoaste etiologia psihogena in astmul bronsic, urticarie colinergica si angioedem. Stimulii psihici, inclusiv stresul psihic, joaca un rol direct sau indirect in aparitia bolilor imunoalergice (descarcare suplimentara de histamina, leziuni urticariene, etc). Histamina poate fi generata prin mecanism neurogen pe calea stimularii colinergice si a reflexului de axon. Sub efectul stresului psihic pot sa apara tulburari vasomotorii (eritem, congestie bronsica). Stresul, starile emotionale pot sa influenteze functiile sistemului imun prin intermediul sistemului nervos central si endocrin. In prezent, reglarea nervoasa a proceselor imunologice este demonstrata, insa mecanismele fiziologice ale reactiilor imune nu sunt inca complet elucidate. Factorii de mediu ar putea, in unele circumstante, sa fie implicati in patogenia neoplasmului, rezistenta la infectii, in aparitia bolilor autoimune, care se asociaza cu ineficienta sistemului imun. S-a demonstrat ca stresul cronic creste receptivitatea la infectii cu streptococ. Exista numeroase dovezi in legatura cu participarea factorilor de personalitate, stresul, tulburarile de adaptare si aparitia neoplasmului, bolilor infectioase si autoimune (ex. Lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, boala Behçet, etc.). Mecanismele fiziologice nervoase si biochimice, celulare si umorale sunt in relatie cu functiile sistemului imun (ex. efectul imunosupresiv al hormonilor adrenocorticosuprarenali ca raspuns la stres). S-a demonstrat ca exista o reglare hipotalamica a raspunsului imun. Emotiile si, in special, depresiile si factorii sociali au legatura cu susceptibilitatea la bolile infectioase. De multa vreme se cunoaste ca in etiologia bolilor infectioase (ex. infectia cu bacilul Koch) rezistenta gazdei are un rol important. Factorii legati de personalitatea individului sunt legati de prezenta si rapiditatea evolutiei neoplaziilor. S-a observat ca femeile melancolice sufera mai frecvent de neoplazii si ca evolutia neoplasmului este influentata de tulburarile psihice. Rezistenta la neoplasm se pare ca este de natura imunologica. Imunitatea celulara este responsabila de rezistenta la infectii. Mutatiile carcinogene pot fi induse de radiatii, substante chimice, virusuri. In ceea ce priveste efectele stresului asupra imunitatii tumorale, conceptul de balanta imunologica este important. In cazul tumorilor induse de virusuri, s-a observat ca exista variatii induse de stres asupra producerii de interferon, care antagonizeaza infectia virala. Ineficienta relativa a sistemului imun este in legatura cu patogenia bolilor autoimune. Pacientii cu poliartrita reumatoida sunt subiecti iritabili, stresati, depresivi. Se pare ca dezechilibrul psihic induce aparitia factorului reumatoid si a poliartritei reumatoide (4-8). Nenumarate studii au demonstrate rolul sistemului nervos in controlul sistemului imun. Stresul psihic produce variate disproteinemii (cresterea gamaglobulinelor, macroglobulinelor, IgA si IgM). S-a observat ca stresul scade producerea de IgG. Macrofagele, de asemenea, sunt afectate de stres. In scopul cunoasterii in ce masura starea depresiva afecteaza raspunsul imun, s-a evaluat numarul de limfocite, subpopulatiile de limfocite, s-a masurat reactivitatea imuno-celulara. Studiile asupra cooperarii intercelulare limfocit T-B au demonstrat actiunea inhibitory a stresului psihic asupra celulelor T CD8+, care “scapa de sub control”, celulele B transformandu-se in plasmocite secretoare de imunoglobuline (Ig). Exista modificari de imunitate celulara dupa stresul anestezico-chirurgical. Sinteza de Ig este conditionata atat de introducerea antigenului (Ag), cat si de integritatea aparatului imunosecretor. Uneori, s-a observat scaderea titrului de IgG. Diferentele de titru seric ale IgG, IgM si IgA in conditiile nestimularii antigenice nu se datoreaza unei rate de sinteza sensibil  diferite, ci unui grad de catabolizare diferit. Ratele de sinteza ale Ig pot oscila foarte mult in conditii de stimulare antigenica. Rata exponentiala de degradare este caracteristica pentru fiecare clasa de Ig(9-13). Dupa stresul anastezicochirurgical exista modificari ale titrului principalelor clase de Ig. Clasa de Ig care se mobilizeaza prima in cadrul reactiei postoperatorii este IgG, probabil prin consum, care depaseste rata de sinteza. Sinteza de Ig este probabil redusa in cadrul reactiei catabolice postoperatorii in lipsa solicitarii antigenice. In conditii de solicitare antigenica (infectii precoce postoperatorii) apare totusi o crestere de IgG. Postoperator, exista tendinta titrului clasei IgM de a ramane nemodificat. Cresterea IgM se intalnes- te in conditii de stimulare antigenica (aparitia unei complicatii sau administrarea unor proteine alogene prin transfuzii de sange). Scaderea IgM este intalnita in stari de denutritie accentuata. Modificarile titrului Ig in conditii de stres se datoreaza consumului crescut in cadrul reactiei catabolice generale ce urmeaza oricarei forme de stres (factor frecvent legat probabil si de participarea Ig la neutralizarea unei cantitati crescute de particule ce se constituie ca non-self in cadrul stresului anestezico-chirurgical; aparitia unei stimulari antigenice microbiene, ca urmare a complicatiilor septice, care pot aparea dupa actul chirurgical). Cazurile cu cresterea clasei de IgA prezentau alergie la medicamente, ceea ce indica drept probabila interventia acestor Ig in reactii de hipersensibilitate imediata (14-16).

Concluzii

Influenta stresului asupra sistemului imun constituie un domeniu actual pentru cercetarea bio-medicala. La interpretarea rezultatelor testelor imunologice trebuie sa luam in considerare interferenta factorilor psihoemotionali. In ultimii ani a crescut considerabil importanta investigatiilor imunologice, consecinta a doi factori: unul este cresterea incidentei bolilor cu mediere imuna, celalalt este progresul cunostintelor noastre in domeniul acestor tipuri de afectiuni. Daca se stabileste o colaborare buna intre clinician si laborator, rezultatele vor fi mult mai bune. n

Bibliografie

1. Beaton D. B. Effects of stress and psychological disorders on the immune system, http://www.personalityresearch.org/papers/beaton.html

2. Khansari D. N., Murgo A. E., Eath R. E. Effects of stress on the immune system, Immunology Today, 1990; vol. II: 5, 170-5.

3. Puri B.R., Laking P.J. Textbook of psychiatry, Churchill-Livingstone, New York, 1996; 181-206.

4. Savino W., Dardene M. Immune neuroendocrine interactions, Immunol Today, 1995; 181: 318-322.

5. Coico R., Sunshine G., Benjamini E. Immunology. A Short Course. Softcover, 2003.

6. Wallach J. Interpretation of diagnostic tests, Seventh Edition, Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2000.

7. Price C. P. Evidence-based Laboratory Medicine: Supporting Decision- Making. Clin Chem. 2000; 46(8): 1041-50.

8. Pollard K. M. (ed.). Autoantibodies and autoimmunity. Molecular mechanisms in health and disease. Hardcover, 2005.

9. Bonini P., Plebani M., Ceriotti F., Rubboli F. Errors in laboratory medicine. Clin Chem.. 2002; 48: 691-8.

10. Fraser C. G. Biological variation: from principles to practice. AACC Press, Washington, 2001.

11. Fleming J. J., Swaminathan S. Interference in autoanalyzer analysis. Indian Journal of Clinical Biochemistry. 2001; 16(1): 22-30.

12. Hollensead S. C., Lockwood W. B., Elin R. J. Errors in pathology and laboratory medicine: consequences and prevention. J Surg Oncol. 2004; 88(3): 161-81.

13. Horvath A. R., Pewsner D., Egger M. Systematic reviews in laboratory medicine: Potentials, principles and pitfalls. In: Evidencebased Laboratory Medicine: From Principles to Practice. Price C. P., Christenson R.H (eds) AACC Press, Washington. 2003; 37-58.

14. Iglesias Canadell N., Hyltoft Petersen P., Jensen E, Ricos C, Jorgensen P.E. Reference change values and power functions. Clin Chem Lab Med. 2004; 42: 415-22.

15. Jones R.G., O’Connor J. O. Information management and informatics: need for a modern pathology service. Ann Clin Biochem. 2004; 41: 183-91.

16. Lim E. M., Sikaris K. A., Gill J., Calleja J., et al. Quality assessment of interpretative commenting in Clinical Chemistry. Clin Chem. 2004; 50: 632-7.