Diagnosticul hepatitei virale

1) Anticorpii anti-HAV (valoarea normala Negativ)

Sunt anticorpi impotriva virusului hepatitei A (HAV). Dupa infectie anti-HAV IgM devin pozitivi (diagnosticul de hepatita acuta); dupa aproximativ 2 luni, acestia se schimba cu cei din clasa IgG (infectia este depasita). Anti-HAV IgG persista ani si protejeaza organismul de reinfectie.

2) Antigenul HBs (HBsAg), (valoarea normala Negativ) Este un grup de glicoproteine la nivelul invelisului virusului hepatitei B (HBV). Antigenul HBs (HBsAg) apare in circulatia sanguina dupa infectia cu virusul hepatitei B, apar cu aproximativ 4 saptamani inaintea simptomelor clinice. Testul pozitiv pentru HBsAg indica infectia curenta cu virusul hepatitei B. Acest marker este in general prezent 1-2 luni dupa aparitia simptomelor, apoi dispare iar anticorpii impotriva acestuia (HBsAb) incep sa creasca. Daca HBsAg persista peste 6 luni, este probabil infectie cronica.

3) Anticorpul HBs (HBsAb), (valoarea normala Negativ)

 Sunt anticorpi impotriva antigenului HBs. Sunt ultimii anticorpi care apar dupa infectie si sunt un indicator ca infectia este depasita. Acestia neutralizeaza HBV si protejeaza organismul. HBsAb sunt indusi prin vaccinare.

4) Anticorpul HBc (HBcAb), (valoarea normala Negativ)

Sunt anticorpi impotriva antigenului HBc (HBcAg) ce apare dupa aproximativ 8 saptamani de la infectie (acestia sunt primii anticorpi detectabili). Cand HBcAb apar in circulatie nivelul transaminazelor (AST si ALT) incepe sa creasca. Initial raspunsul in anticorpi este din clasa IgM, apoi, dupa aproximativ 2 luni, este schimbat cu cei din clasa IgG. Prin urmare, HBcAb din clasa IgM sunt detectati cand este o infectie recenta (faza acuta) si HBcAb din clasa IgG cand infectia este rezolvata. In infectia cronica HBcAb IgM este persistent pozitiv. Acesti anticorpi nu neutralizeaza HBV, acestia indica daca exista o infectie (nu apar dupa vaccinare)

5) Antigenul HBe (HBeAg), (valoarea normala Negativ)

Este un peptid care este produs si devine detectabil in ser in timpul replicarii HBV, ca HBV DNA si DNA polimeraza. In infectia acuta HBeAg este tranzitor, acesta este in general detectabil in acelasi timp cu HBsAg si dispare inaintea acestuia. Clearance-ul HBeAg indica un pronostic favorabil (virusul nu se mai replica si se intrerupe lezarea ficatului). In infectia cronica acesta este pozitiv in timpul reactivarii virale. Exista mutanti virali ai HBV care nu produc HBeAg. Acesti mutanti par sa fie mult mai agresivi. Pacientii HBeAg pozitivi sunt foarte infectiosi.

6) Anticorpul HBe (HBeAb), (valoarea normala Negativ)

In infectia acuta, dupa cateva saptamani, clearance-ul HBeAg, anticorpii impotriva HBeAg (HbeAb) devin detectabili, iar transaminazele incep sa scada. In infectia cronica infectia devine pozitiva cand reactivarea virala se opreste. detectarea genomului viral in sange (PCR si bDNA). Incarcarea virala este un important factor de predictie care determina raspunsul la terapie (interferon). Se stabileste cu bDNA sau cu PCR (mai sensibil).

11) Genotipurile

Cu PCR se poate determina genotipul HCV. Exista 6 genotipuri majore HCV cu diferite trasaturi clinice si raspuns la terapie (genotipul 1b pare sa fie asociat cu forma mai agresiva si cu raspuns mai slab la terapie). 12) Anticorpii anti-HDV (HDV Ab), (valoarea normala Negativ)

Sunt anticorpii produsi de sistemul imun impotriva HDV. Acesta este pozitiv in hepatita D acuta (din clasa IgM) si in cronica (daca persista peste 6 luni). Acest test se efectueaza numai la pacientii HbsAg pozitivi (HDV este un virus defectiv care necesita prezenta HbsAg). Hepatita virala este mai periculoasa la adult decat la copil, mai ales dupa 40 de ani. Hepatita acuta poate sa fie cauzata de un virus, toxina sau poate sa fie prima manifestare a unei boli cronice de ficat. Alanin aminotransferaza crescuta in ser este cel mai bun indicator al injuriei hepatice acute, dar nu reflecta severitatea bolii: se recomanda bilirubina si INR (International Normalized Ratios). In HCV acuta este important sa testam pentru HCV RNA si anti-HCV. Daca ambele sunt pozitive, posibil sa apara HCV cronica. Daca numai HCV RNA este pozitiva, este probabil HCV acuta, se urmareste dezvoltarea anti-HCV. Virusul hepatitei D (HDV) este un virus RNA monocatenar defectiv din tipul Deltaviridae. Acesta este un virus RNA incomplet, are nevoie de antigenul de suprafata al hepatitei B pentru a transmite genomul sau de la celula la celula. Prin urmare se intalneste numai la pacientii care sunt HB sAg pozitivi. Replicarea HBV este supresata la pacientii infectati cu HDV. Trasaturile caracteristice ale pacientilor cu infectie HBV cronica care sunt suprainfectati cu HDV sunt:

 1) titrul HBsAg scade in timpul aparitiei HDVAg in ser,

 2) HDVAg si HDV RNA raman detectabile in ser,

 3) sunt detectabile titruri crescute ale anti-HDV atat din clasa IgM cat si IgG.

 Frecvent replicarea HBV este supresata. Virusul hepatitei E (HEV) este un virus din tipul Caliciviridae care contine RNA. Hepatita este autolimitata. Se deceleaza HEVAg si se testeaza anticorpi anti-HEV din clasa IgM/IgG (nu se lucreaza de rutina).

Bibliografie:

Maddrey W. C. Hepatitis B: an important public health issue. J Med Virol 2000; 61(3): 362-6.

Torberson M., Thomas D. L. Occult hepatitis B. Lancet Infect Dis. 2002; 479-86.