Glaucomul in diabetul zaharat de tip 2. relatii cu imbatranirea

Scop: Stresul oxidativ ce insoteste diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este un determinant major al complicatiilor microvasculare. Ne-am propus sa studiem corelatiile dintre DZ2, glaucom si circulatia sistemica, cat si relatiile acestora cu imbatranirea.

Metoda: Cazurile cu DZ2 au fost repartizate pe 2 grupe: glaucom-G si control-C. Pentru analiza efectului imbatranirii in glaucomul cu DZ2, cazurile au fost repartizate in 4 grupe: glaucom adult (45-64 de ani), glaucom batran (65-84 de ani), control adult (45-64 de ani) si control batran (65-84 de ani). Glicemia a fost determinata enzimatic. Presiunea intraoculara - IOP a fost masurata tonometric cu aplanometru Goldmann. Selectia pentru grupul G s-a realizat cu un oftalmascop Zeiss.

Rezultate si concluzii: Grupul G prezinta, relativ la grupul C, o crestere a glicemiei de 10% (p<0,05%), subliniind rolul acesteia in patogeneza glaucomului. IOPD si IOPS (D - drept, S - stang) in glaucoma prezinta cresteri de 51% si respectiv 46% relativ la control (p<0,01%), demonstrand importanta acestui factor in producerea glaucomului. Cresterea presiunii diastolice in grupul G relativ la control este de 19% (p<0,01%). Valoarea sistolei nu se modifica in G, sugerand implicarea cresterii rezistentei vasculare in producerea glaucomului. In C, sistola si diastola se coreleaza pozitiv cu IOPD (rs=0,44, rd=0,52; p<0,01) si cu IOPS (rs=0,36, rd=0,43 p<0,01). In G nu apare corelatia, sugerand o scadere a mecanismelor de adaptare a presiunii locale (IOP) la presiune sangvina sistemica.Imbatranirea in DZ2 nu produce o marire a IOP in glaucom desi sistola si diastola cresc cu 8% si respective 11% (p<0,05%).