Rolul agresiunii oxidative si al inflamatiei in procesul imbatranirii. valoarea unor factori protectori

Dublarea duratei de viata inregistrata in zilele noastre in mai putin de un secol revolutioneaza echilibrul demographic din zonele cu civilizatie mai avansata. Imbatranirea nu mai este privita ca o consecinta aproape exclusiva a trecerii timpului, concept cristalizat in cronodeterminismul genetic. Un important volum faptic recent acumulat atrage atentia asupra factorilor care accelereaza (considerabil) procesul imbatranirii si care pot fi contracarati eficient. S-a afirmat notiunea de „inflammatory aging” , se admite existenta unui sindrom hipercatabolic (in locul celui hipoanabolic), se vorbeste de rolul agresiunii oxidative ca placa turnanta a proceselor zise de uzura, de hiperreactivitatea imunologica in sens autoagresiv, adica de imbatranire ca boala. Sistemele de protectie antioxidativa si antiinflamatorie sunt complexe, cuprinzand enzime ca superoxiddismutaza, catalaza si peroxidaza, alaturi de substante care intrerup lantul oxidativ si care sunt endogene (acidul uric, glutationul, albumina s.a.) sau exogene cum sunt unele vitamine liposolubile (tocoferol, provitamina A) sau hidrosolubile (vitamina C), precum si unele metale ca Mg, Se, Zn. Insistam indeosebi asupra deficitului de Mg, deosebit de raspandit, ca promoter al imbatranirii de tip inflamator, ca si a carentei de acid ascorbic la anumite grupe populationale expuse imbatranirii accelerate. Se discuta rolul protector al introducerii in alimentatie a unor surse foarte bogate de provitamina A, cum ar fi alfalfa. Este comentata experienta personala in acest domeniu.

In concluzie, lucrarea abordeaza conceptul de imbatranire ca boala, cu mecanismele sale fiziopatologice specifice si cu posibilitatile moderne de contracarare.