Stresul oxidativ si mecanismele antioxidante

Este prezentata actiunea negativa, paradoxala a oxigenului - element indispensabil vietii, de a forma radicali liberi si specii reactive ale oxigenului: superoxid, apa oxigenata, singlet, hidroxil, peroxid. Aceste structuri chimice se datoreaza aviditatii oxigenului de a capta electroni pe ultima sa orbita. Acesti compusi sunt foarte instabili si propaga foarte rapid captari/pierderi de electroni ai unor diferite substante: acizi grasi, acizi nucleici, vitamine, compusi aromatici etc. Aceste fenomene se produc in mod fiziologic mai ales in mitocondrii, in procesul arderii, dar sunt contracarate in conditii normale de sistemele antioxidante (vitamine, minerale, hormoni etc.). In conditiile cresterii continue a cantitatii de oxigen, viata nu s-a putut mentine decat prin dezvoltarea acestor sisteme antioxidante. In functie de capacitatea acestor sisteme de a contracara actiunea negative a radicalilor liberi, depinde momentul si viteza instalarii imbatranirii, respectiv durata vietii. In anumite conditii, cum ar fi efort, stres, boli cronice, fumat, poluanti, UV, alimentatie nesanatoasa bogata in „glucide rele” si substante generatoare de radicali liberi etc. si in situatia in care aceste conditii se mentin timp indelungat, se formeaza cantitati mari de radicali liberi, aparand stresul oxidativ. Aceasta stare patologica duce la imbatranire precoce si la aparitia unor boli precum: cancerul, obezitatea, ateroscleroza (fenomene coronariene si cerebrovasculare), diabet zaharat tip II, Altzheimer etc. In finalul lucrarii sunt prezentate listele de antioxidanti si actiunea lor specifica.